joi, 23 iunie 2011

problema.

" Daca vrei sa fii iubit, iubeste. " Seneca

Intelesul citatului e mult prea clar si nu vreau sa fac un eseu despre dragoste. Tin sa subliniez ca nu trec prin nici o suferinta erotica.

Doar ca azi mi-a staruit in minte intrebarea: Ce se intampla cand iubesti si nu primesti iubire? Care e contextul in care a facut Seneca aceasta afirmatie? S-a oprit aici, a pus punct si atat? Nimic despre faptul ca poti iubi fara a fi iubit? Istoria dragostei de-a lungul timpului e sinuoasa si de multe ori prea dureroasa. Cate vieti nu au fost curmate pentru ca sentimentele erotice nu le-au fost rasplatite?

Si totusi, cu atata experienta in spate ( sau sa fie oare greseli? ), umanitatea traieste cu aceasta dorinta ce arde: sa primeasca iubire de fiecare data cand o ofera.

Istoria ne invata ca omenirea nu invata nimic din istorie.

sâmbătă, 19 martie 2011

trista Romanie.

18.02.2011


Drumul de la Bucuresti la Iasi poarta amprenta dezolarii, a unei tristeti existentiale. Pare a sta sub semnul mortii. Case darapanate, stigmatizate, cu o culoare mult prea indefinita uneori sau mult prea colorate - roz bombon, verde fosforescent - o incercare disperata de a crea aparente satisfacatoare pentru vizitatorul speriat. Dar cele mai multe dintre ele sunt lipsite de bucuria culorii, topindu-se in peisaj. Copacii, campurile sunt lipsite de viata. strazile sfideaza regulile circulatiei, iar gaurile se deschid ca ciocurile unor pui de pasare flamanzi. Masini vechi, obosite sau masini noi, ascunse sub praful saraciei. Fetele terne ale omenilor completeaza peisajul. nici macar soarele nu vrea sa zambeasca dintre nori.
Unde e "dulcea" Romanie cantata de Eminescu? Ce s-a intamplat cu "tara de glorii"? M-am schimbat eu atat de mult incat sa imi displaca propria mea tara sau intr-adevar e acoperita de un val al tristetii si degradarii?
Nu uit trecutul nostru plin de asupriri sumbre, dar lamentatia ne omoara. E ca "picatura chineasca".

Situatie tipica: pe data de 24 ian 2011 s-a votat infiintare unei case de cultura incepand cu data de 1 ian 2011. (auzi multe pe avion, mai ales cand stai langa un consilier de la nu stiu ce parlament/ primarie etc bucuresteana)

vineri, 11 februarie 2011

anonimat.


" Ce este, a mai fost si ce va fi, a mai fost; si Dumnezeu aduce iarasi inapoi ce a trecut." Eclesiastul 3:15

Deci nimic din ceea ce fac eu, din ce simt si din ce experimentez nu e nou. Nici bucuria, nici durerea. Nici extazul, nici depresia. Multi au trecut prin aceleasi stari si toti atatia vor trece de acum incolo. Nici macar nu sunt un Einstein, Shakespeare sau Gates, capabila de a descoperi/crea ceva inedit. Ma pierd intr-un ocean de cca 6 miliarde de oameni. Si atunci de ce mi se pare ca nimeni nu intelege lumea si nu o vede asa cum o vad eu? Sa fie oare orgoliul meu care ma face sa inchid ochii si sa cred ca nimeni nu mai este ca mine? De ce oare cei ce trec prin depresii cred ca nimeni nu ii intelge si ajung la concluzia ca moartea e cea mai buna pentru ei? Ne invartim in jurul prorpiului nostru eu si nu vrem sa iesim din cochilia noastra. Suntem in anonimat si fata de noi insine?



Vanitas vanitatum, omnia vanitas.

marți, 1 februarie 2011

ignoranta sau fanatism religios?


In urma cu ceva vreme am avut o discutie cu o persoana ce se autointituleaza "crestin" (ipostaza este luata ca atare fara a fi supusa judecatii, caci aceasta nu imi apartine mie). Dezbaterea pornise de la raspunsul acelui baiat la intrebarea "In ce galaxie suntem?". Raspunsul:"Nu stiu, dar nici nu ma intereseaza pentru ca nu e important pentru mantuirea mea." Am ramas blocata.
Ulterior am auzit, de la aceeasi persoana, o remarca de genul: " Nu e bine sa citesti carti care nu au tematica crestina"

Din pacate, sunt numeroase astfel de cazuri. De unde vine aceasta filosofie?

Contraargumente:
1. Dumnezeu Insusi e Tatal intelepciunii si al stiintei. Cum oare ar fi reusit sa creeze pamantul atat de perfect? Stiintific vorbind, daca planeta noastra s-ar fi invartit doar cu o secunda mai repede sau mai incet, totul s-ar ruina. Iar acesta e doar unul din miile de argumente care pot fi aduse in discutie. Numarul de aur - care se gaseste in toata creatia, distanta dintre planete, anotimpurile etc.

2. Cel mai intelepta persoana care a fost si pe care nimeni nu o va intrece in intelepciune a fost Solomon, un om in care Dumnezeu si-a gasit placerea.
Iata ce spune Solomon la inceptul cartii Proverbelor:

"1. Pildele lui Solomon, fiul lui David, imparatul lui Israel,

2. pentru cunoasterea intelepciunii si invataturii, pentru intelegerea cuvintelor mintii;

3. pentru capatarea invataturilor de bun simt, de dreptate, de judecata si de nepartinire;

4. ca sa dea celor neincercati agerime de minte, tanarului cunostinta si chibzuinta -

5. sa asculte insa si inteleptul, si isi va mari stiinta, si cel priceput, si va capata iscusinta -

6. pentru prinderea intelesului unei pilde sau al unui cuvant adanc, intelesul cuvintelor inteleptilor si al cuvintelor lor cu talc.

7. Frica Domnului este inceputul stiintei; dar nebunii nesocotesc intelepciunea si invatatura. "

Intr-adevar, tot Solomon zice in Eclesiastul : "Mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea si sa cunosc prostia si nebunia. Dar am inteles ca si aceasta este goana dupa vant. Caci unde este multa intelepciune, este si mult necaz si cine stie multe, are multa durere" (Eclesiastul 1:17-18)

Dar tind sa cred ca Solomon vrea sa spuna ca degeaba avem numai intelepciune, daca nu traim cu Domnul.

3. Dumnezeu s-a folosit de oameni intelepti in lucrarea Lui.

  • Moise a primit educatia necesara unui fiu de faraon. Si cu siguranta nu era putina. Timp de 40 de ani creierul i-a fost bombardat cu stiinta. Domnul l-a dus mai apoi in pustie 40 de ani ca sa ii arate ca lucrurile ce se vor intampla ulterior nu se datoreaza stiintei si Atotputerniciei Lui. Dar credeti ca Domnul i-a sters din mintea lui Moise tot ce invatase in tinerete?
  • Daniel, Hanania, Misael si Azaria : cei patru tineri carora Dumnezeu le-a dat "stiintasi pricepere pentru tot felul de scrieri, si intelepciune; mai ales insa a facut pe Daniel priceput in toate vedeniile si in toate visele" (Daniel 1:17)
  • Saul era un om invatat, deoarece apartinea partidei Fariseilor.
  • Luca, desi nu a fost ucenicul lui Isus, este autorul uneia dintre cele 4 Evanghelii. A fost doctor, de unde se poate trage concluzia ca era un om "invatat".

4. Dumnezeu ne-a dat ceva : "creier".

Ce facem cu el? Nu e si el un talant? Cum putem noi sa il ingropam?


Nu trebuie sa ne lasam prinsi de intelepciunea lumii acesteia si cred ca acest lucru nu se poate intampla atata timp cat ramanem in Hristos. Noi nu mai suntem DIN lume, dar suntem IN lume si trebuie sa fim o pilda in toate lucrurile, tb sa fim in stare sa fim cu cu iudeii iudei, iar cu grecii greci, dupa cum spune si Pavel:"Cu Iudeii*, m’am făcut ca un iudeu, ca să cîştig pe Iudei; cu ceice sînt supt Lege, m’am făcut ca şi cînd aş fi fost supt Lege (măcar că nu sînt supt Lege), ca să cîştig pe ceice sînt supt Lege " (1 Corinteni 9:20) ; tb sa fim in stare sa raspundem nebunului dupa nebunia lui ca sa nu se creada singur intelept (Proverbe 26:5).


Chiar si filosofiile desarte ale lumii depind intr-un fel sau altul de Dumnezeu. Tot ce exista pe pamant realizeaza Existanta Sa. Dar nu toti recunosc acest lucru..


El ne va da intelepciune sa stim ceea ce trebuie sa stim. Dar sa nu ii inchidem usa spunand: "Eu nu citesc decat carti cu tematica crestina".





"Noi suntem o scoala. Nu avem cenzura aici, in Santo Spirito. Nu exista carti interzise. Staruim chiar ca studentii nostri sa-si pastreze libertatea de a gandi, de a cerceta, de a-si pune intrebari. Nu ne temem ca din cauza liberalismului nostru catolicismul va avea de suferit; religia noastra se intareste pe masura ce mintea studentilor nostri se maturizeaza [...] Dar am fi oare vrednici de respect daca ne-am teme de invatatura? Noi credem ca mintea omeneasca e una dintre cele mai marete creatii ale lui Dumnezeu. Credem, de asemeni, ca arta e de natura divina, fiindca reprezinta una din cele mai nobile nazuinte ale omului. Dupa mine, nu exista arta care se poate numi pagana; exista doar arta buna ori proasta" Agonie si extaz, Irving Stone



luni, 24 ianuarie 2011

how to ...

De ce va timp ma tot gandesc care e asemanarea dintre cartea pe care o citesc si cea pe care tocmai am terminat-o. Asemanarea este insa atat de evidenta, incat mi-a luat ceva timp pana sa o identific din pacate. Atat cartea anterioara, cat si cea pe care o citesc la momentul actual sunt de tipul "How to.." si , mai mult de cat asta, au aproximativ acelasi titlu: "Secretele comunicarii- Cum sa vorbesti astfel ca partenerul tau sa te asculte. Cum sa asculti, astfel ca partenerul tau sa vorbeasca" si, respectiv, "How to talk so kids will listen & listen so kids will talk".



Nici eu nu stiu cum am ajuns sa le citesc, intru-cat nu sunt adepta unor astfel de scrieri. De fapt, cea despre relatiile intr-un cuplu am citit-o la recomandarea unei prietene. Cartea nu este dintre cele mai bune si uneori este frustrant de plictisitoare si necaptivanta, dar in incapatanarea mea am reusit sa o termin. E recomandabila incercarea de a o citi, macar pentru cele cateva idei excelente strecurate printre zecile de pagini de poliloghie.





Cea de a doua carte am inceput sa o citesc din lipsa de alt material si pentru ca lucrez cu copii la momentul actual. Poate fi interesant sa descoperi un alt mod de educare a copiilor, total diferit fata de cel cu care ai fost obisnuit. Sidin aceasta cauza, involuntar, tinzi sa respingi orice este scris. Insa si aici voi incerca sa imi testez indelunga rabdare. Sper sa fie cu folos.



Imi doresc sa gasesc o carte de tipul "how to..." care merita citita cap coada, nu doar pentru cateva idei.

joi, 9 decembrie 2010

The Trial, by Kafka




Am citit recent aceasta carte in limba engleza. mi-au trebuit nervi tari si rabdare mai multa ca de obicei, dar am terminat-o. si in final a ajuns sa fie una din cartile mele favorite. ciudat. dar de ce mi-a placut?

poate pentru ca are intotdeauna un alt inteles, fiecare cititor o poate interpreta cum doreste fara ca macar sa fie acuzat. cititorul traieste liber, fara proces. e exact ca parabola pe care i-o spune preotul lui Joseph K. poate fi interpretata in nenumarate moduri. iar concluzia lui K. este ca fiecare interpretare e corecta pentru ca e bine argumentata.

dar macar tema cred ca e general valabila: cercetarea profunda a sinelui.

m-a pasionat absurditatea "sistemului legal". toti apartineau Curtii si totusi niciodata K. nu a putut ajunge la Judecatorii Supremi. toti dadeau sfaturi, dar nimeni nu stia nimic. nici macar motivul acuzarii. dar era un Proces. general spus: birocratie. particular: nu stim sa cautam si sa punem intrebarile corecte.ca in parabola preotului.

Joseph K. a crezut ca vede "luminita de la capatul tunelului". dar cutitul a taiat-o. noi ce credem ca vedem? si chiar vedem ceea ce credem?

London.


Sunt de acum 5 luni de cand colind strazile Londrei. Multe impresii am strans. Insa cea mai pregnanta este aceea ca fiecare zi in Londra parca ar fi o zi de Halloween. Nimeni nu pare a fi "normal" si daca mai iesi si seara din casa, ai toate personajele posibile. Iar o zi de Halloween intrece imaginatia unui om "normal".Partea buna, poti fi "anormal" fara sa fii judecat. deci daca iti vine sa porti o punga pe fata cu 2 gauri pentru ochi, nu vei atrage prea mult atentia. te poti aseza in mijlocul trotuarului turceste cu o carte in mana si nu cred ca te va deranja cineva. (inca nu am incercat asta cu cartea, dar m-am asezat in mijlocului unui shopping centre sa imi schimb o pereche de papuci si nu a fost nimeni uimit). in caz ca ai uitat sa iti faci manechiura acasa, sa te machezi sau, mai rau, sa spargi cosurile prietenului tau de pe fata,poti sa o faci foarte calm in metrou. nu esti "unicat". te poti imbraca si in pijamale chiar, va crede lumea ca e costumul tau national, chiar daca nu stie nimeni de unde vii. Mda, toate ca toate, dar nu uita te rog sa fii amabil si sa zambesti frumos. Altfel ai sa strici tot farmecul.

Aici toata lumea e gata sa iti dea o mana de ajutor, chiar daca nici ei nu stiu cum sa ajunga unde ai tu treaba sa ajungi. Toti zambesc si cuvintele de baza sunt "multumesc" si "te rog". Treb
uie sa recunosc ca inca mai am probleme la acest capitol. Si nu pot sa zic ca nu am cei 7 ani de acasa. 70% din pasagerii metrourilor, autobuzelor au o carte in mana. Felicitari lor! As vrea sa apuc ziua cand am sa vad acest fenomen si in Romania. Acasa ma simteam uneori jenata cand citeam in autobuz si parca toata lu
mea ma considera ciudata. Aici ma simt jenata cand merg singura pe metrou si nu am nici un material cultivator.

Ce altceva sa mai zic? Respir cultura. Atat. Sa nu discutam despre toate abjectiile prezente aici.

Anyway, I simply love London!