Love poem

El: Cand dau sa pornesc tractorul
Hop! s-a-ntepenit motorul.
Ma dau jos, ma uit la el:
ii cazuse-un surubel
si o piulita noua.
Le pierdusem pe-amandoua.
Si ma var eu sub tractor,
caut in pamant de zor:
Nici surub, nici piulita...

Ea: Ia asculta, mai badita!
Cand e cerul plin de stele
Tu-mi vorbesti de surubele?

El: Pai, iti spun tot ce-am patit!

Ea: Parca mi-ai mai povestit!

El: Cand dau sa pornesc tractorul
Hop! s-a-ntepenit motorul.

Ea: Ia incearca dumneata
Sa-mi vorbesti de altceva.

El: De-alceva? Cum, despre ce?

Ea: Iaca ... despre ... dragoste!

El: Despre dra ...a ..., nu pot,
Ca ma balbai rau de tot.
Pot vorbi despre orice
Numai nu de dragoste.

Ea: Dar cand vezi padurea toata
Cum sta-n umbra imbracata
Si pe bolta-s stele mici,
Parca-s mii de licurici
Nu-ti vin vorbele de dor?

El: Vin!

Ea: Ce-mi spui?

El: Despre tractor!

Ea: Cand auzi cum ciocarlia
Iti doineste bucuria
Prin desisul frunzelor...

El: Ca un zumzet de motor...

Ea: Of, gandeste-te putin:
Cerul tot este senin
Numai noi stam in livada
Vine luna sa ne vada
Vantul a plecat si el
Te gandesti la ...

El: ... surubel!
Unde oare a cazut?
Unde oare l-am pierdut?

Ea: Stam alaturi amandoi
Si suntem numai noi doi...
Ma intreb si eu badita
Cum se fura o gurita?

El: ... c-o piulita
Toate s-ar fi rezolvat
Si motorul reparat.

Ea: Mai badita, pe ogor
Poti sa-mi spui despre tractor
Tot ce vrei si ce poftesti.
Dar cand seara ma-ntalnesti
Sa n-amesteci dorul
Cu surubul si tractorul.
Oare chiar iti sunt eu draga?

El: Ai sa-mi fii o viata-ntreaga!

Ea: Uite-un cuvintel de dor
De la tine-astept sa-mi vina
Nu-mi vorbi despre tractor

El: Nuuu .......
Atunci despre .... combina!

Ps.: nu e creatie proprie.

Copil.

Ce spune un copil de 2-3 ani intr-o zi cu soare, cand langa el in maxi- taxi sta o fata mult mai mare:

" Gagica ale ceas. Buta volbeste cu gagica."

Varsta propice pt un asemenea vocabular.

Calatorie la Polul Nord

Si ce daca vreau sa merg desculta pe luna, sa ratacesc in cantec de ciocarlie, sa cant cu floarea de nu-ma-uita si sa ma joc cu vantul? Au inflorit caisii amintirii, adie boarea nostalgiei: unde mi-e copilaria?

Am pornit singura la drum, dar in singuratate e nevoie de o dragoste prea mare pentru a putea supravietui. Si n-am gasit-o pe tarmul marii; norii o ascundeau intr-o picatura de ploaie. Iar morile de vant, in loc sa rupa acel fir timid de apa, au facut ca focul sa se inteteasca. Panza de paianjen ce lega iluzia mea s-a destramat.

Daca spun: "Nu mai are rost" perpetuez o melodrama aiurea realizata, iar limita cand banala mea tragedie tinde la infinit e caz de nedeterminare: de fapt, ma pierd in mare.

Asa ca m-am gandit sa plec la Polul sud sa vad aurora boreala. Vreau sa fac o copca, sa prind un peste mic si colorat. Chiar o caut cu lumanarea? Oricum ar fi, tot trebuie sa ma duc caci ma sufoca nemarginitul singuratatii. Uite, am pregatit valiza, dar trebuie sa caut haine. Credeam ca fericirea se poate cumpara de la orice magazin, insa cateodata e doar culoarea simpla a unui cer spalacit. Si totusi dragostea nu are nevoie de intelepciune, ci de speranta asa ca am plecat cu valiza aproape goala. E mai bine asa. Cel putin nu e prea greu bagajul. As putea sa il duc si singura, insa ar fi frumos din partea ta sa ma ajuti. Daca nu vrei, nu e bine sa insist.

Cand ajung te sun eu. Am sa iti spun ca totul e bine, ca e frig si ca pe cer se unduie valuri de lumina. Ai sa vrei sa vii si tu, numai ca va fi prea tarziu: vei fi pierdut trenul, iar cand vei fi ajuns voi fi un bloc de marmura,stralucind in miliarde de culori.

Dar ma opresc. Moara de vant de invarte mereu si nu pot pleca la Polul Nord.

Reteta.

"Pentru sanatatea dumneavoastra se recomanda sa aveti cel putin doi prieteni."

Eram undeva, la etaj, uitandu-ma in oglinda cand am auzit: "Pentru sanatatea dumneavoastra se recomanda sa aveti cel putin doi prieteni."De fapt, cand stau si ma gandesc, nu cred ca ar fi o asemenea reclama si in realitate nici nu am dat macar un search pe google sa vad daca exista. Cel mai probabil este ca, in mintea mea, s-au suprapus 2 reclame: cea de la Vodafone si ultra-cunoscuta recomndare a medicilor. Oricum ar fi, nu pot sa zic ca imi pare rau.

By Anna.

Umatoare creatie nu imi apartine. Este a Anei. In exclusivitate.

Au fost doi.

Ea zvelta, cu parul castaniu, pielea stravezie, parea din alte timpuri, iar ochiii sclipeau si vorbeau de inteligenta si vitalitatea ei, radia in jur optimism si cand erai langa ea toate sentimentele negative plecau parand ca nu mai vrei sa se intoarca. El, cu greu se poate contura un portret, dar ceea ce e sigur e ca o iubea, o iubea atat de mult incat atunci cand era langa ea, capata trasaturile ei aproape perfecte. Aici nu se poate pune problema geloziei sau invidiei, cei doi necunoscand decat frumusetea vietii provenita din iubirea ce amandoi o tineau cu indarjire in suflete.Era o iubire aproape divina, si ingerii s-ar fi inchinat in fata lor si probabil ca o faceau, doar ca ei( cei doi) nu ii observau, fiind coplesiti de dragostea pentru celalalt.

Stop.

Asta poate fi posibil insa doar intr-o lume perfecta, care este greu de gasit sau nici macar nu exista. Sunt doi. Ea o fata obisnuita, cu un trup frumos la vedere, nici prea slaba, nici prea grasa, traia alaturi de el, un tip bine facut, poate mai bine decat ea. Se intelegeau bine, cu exceptia certurilor zilnice legate de ceasca murdara de cafea, gunoiul nedus sau cartea asezata pe pat in loc sa fie in biblioteca. Duceau o viata linistita, tulburata rareori de cate o moarte sau nastere in familie. Au fost profund afectati de moartea mamei ei, au tinut doliu si nu au vorbit unul cu celalalt, crezand ca astfel durerea se retrage. In cele din urma, dupa doua saptamani s-au imbratisat si viata lor a continuat : iesiri mai dese in parc, plimbari pe strazile prafuite ale orasului, iesiri in afara orasului la munte si multe alte activitati ce pareau ca le mentine relatia. Nu stiu daca s-au cunoscut vreodata cu adevarat, dar ceea ce stiu este ca timp de doi ani au fost doi indragostiti normali, banali as putea spune.

La sfarsit ei s-au despartit, poate ca aveam dreptate, nu au reusit sa se cunoasca, ambii fiind prea mandri de a se deschide cu adevarat fata de celalalt. Trebuia sa se intample o tragedie , cum a fost moartea mamei ei pentru a se apropia mai mult unul de altul. Sfarsitul acestui cuplu aparent fericit.

A fost unu si a fost una.

Are you ready?

Si uite ca traim intr-o lume colorata.. rosu, verde, dar mai ales galben.Galben e tricoul, pantalonii, soarele ce vegheaza intr-o calda zi de primavara cand un fir de fum se inalta usor dintr-o carne rosie.Alaturi sta un suc tot galben si toate se armonizeaza.
EA pluteste prin aceste culori, debordand de bucurie, fericire, voie buna si distractie.

- Hei, vrei sa razi si tu cu mine? Te rog.
EL ii raspunde cu gingasie. EA capata cea mai dulce fata: de indragostita.

Ne pregatim de nunta?

Ps: Primul pas este negarea :)

N-am stiut ..

Cred ca nu sunt doar eu si Holograf care nu am stiut..muulte. N-am stiut ca toate lucrurile sunt bune doar la inceput si ca dupa vine o furtuna de complicatii si pagini intregi de ecuatii algebrice pe care nu le mai poti rezolva daca nu ai pastrat caietele de matematica ca sa ii mai poti gasi pe X si Y ...



Se termina viata si nu o ia de la inceput, dar ceea ce stiu este ca depinde cum se termina. Cred ca mai este loc de o noua melodie.. ceva de genul ca "unele lucruri pot fi mai bune la sfarsit decat la inceput". Nici eu nu stiu ce nu mai stiu sau ce mai stiu: pot doar sa ma pierd in praf de stele si sa visez toata ziua.Insa si in praful stelelor exista comete.. insa,din pacate, asta inca nu ma opreste sa visez.Iar visele mele nu dauneaza sanatatii nimanui.Cine stie daca nu viata nu va fi ca in visul meu? Speranta moare ultima :)

"Don't wait until everything is just right. It will never be perfect. There will always be challenges, obstacles and less than perfect conditions.So what? Get started now. With each step you take, you will grow stranger and stronger, more and more skilled, more and more self- confident and more and more successful."

Remember, Remember the 11th of December...

Desi era un drum lung, calatoria se anunta a fi banala pentru Alexia. Cateva ore nedormite, insa in final vor ajunge intr-un loc frumos. Vor explora noi pamanturi, vor mirosi si alte flori, vor alerga pe un camp mare si verde, va mai adauga o noua pata de culoare picturii ei, o noua nota in simfonia vietii..Asta visa tanara fata cand a fost trezita la realitate de o vocea ce ii parea atat de cunoscuta, rasunandu-i atat de clar in toate ungherele mintii.



- Hei, priveste rasaritul! Poti sa vezi cat de frumosi sunt muntii?
- Da, se scalda in razele timide ale soarelui.
Nu era singura care observa natura, ba chiar Alexei ii atrase atentia asupra unui pastel pe care nu-l observase. Acum calatoria nu ii mai parea banala Alexiei. Avea cu cine sa priveasca cerul, locul in care toate sperantele ei erau prinse intr-un curcubeu multicolor de flori.


..She will always remember the 11th of December..

Privind in urma..tot ce e scris aici e fals. Iluzii.