marți, 7 septembrie 2010

viata

"Intr-un fel, toata viata ne aflam in larg. Si de nenumarate ori aveam impresia ca zarim tarmul. Auzim strigatul si uneori chiar este acolo tarm. Viata, cel putin asa vad eu lucrurile, e un sir nesfarsit de tarmuri, de certitudini succesive. O certitudine castigata? Suntem fericiti debarcand pe tarmul ei. Ramanem o vreme, apio intr-o zi auzim un zgomot ciudat, ridicam privirea si vedem zburand prin aer pasari necunoscute, rotindu-se deasupra noastra in ocoluri largi, din ce in ce mai dese, pana nu ne mai lasa sa dormim, ne ating obrazul, degetele, mainile, le visam noaptea si cand deschidem ochii ele sunt tot acolo in fata noastra. Atunci ne hotaram, ne ridicam, ne strangem bagajele, ne desfacem corturile din tarusii lor si ne indreptam spre portul unde ne-am lasat corabiile sa ne astepte. Acolo ne imbarcam din nou si curand vom fi in mijlocul oceanului, scrutand orizontul in speranta ca vom zari noi, primii, dunga neagra a pamantului. Poate, uneori, regretam ca am plecat din insula unde am stat ultima oara, dar intelegem apoi ca nu se putea altfel, indoielile nu ne-ar fi dat pace si trebuia sa pornim la drum ca sa obtinem o noua certitudine. E singurul mod in care putem sa ne gasim linistea."

Octavian Paler, Scrisori imaginare