The Trial, by Kafka

Am citit recent aceasta carte in limba engleza. mi-au trebuit nervi tari si rabdare mai multa ca de obicei, dar am terminat-o. si in final a ajuns sa fie una din cartile mele favorite. ciudat. dar de ce mi-a placut?

poate pentru ca are intotdeauna un alt inteles, fiecare cititor o poate interpreta cum doreste fara ca macar sa fie acuzat. cititorul traieste liber, fara proces. e exact ca parabola pe care i-o spune preotul lui Joseph K. poate fi interpretata in nenumarate moduri. iar concluzia lui K. este ca fiecare interpretare e corecta pentru ca e bine argumentata.

dar macar tema cred ca e general valabila: cercetarea profunda a sinelui.

m-a pasionat absurditatea "sistemului legal". toti apartineau Curtii si totusi niciodata K. nu a putut ajunge la Judecatorii Supremi. toti dadeau sfaturi, dar nimeni nu stia nimic. nici macar motivul acuzarii. dar era un Proces. general spus: birocratie. particular: nu stim sa cautam si sa punem intrebarile corecte.ca in parabola preotului.

Joseph K. a crezut ca vede "luminita de la capatul tunelului". dar cutitul a taiat-o. noi ce credem ca vedem? si chiar vedem ceea ce credem?

London.

Sunt de acum 5 luni de cand colind strazile Londrei. Multe impresii am strans. Insa cea mai pregnanta este aceea ca fiecare zi in Londra parca ar fi o zi de Halloween. Nimeni nu pare a fi "normal" si daca mai iesi si seara din casa, ai toate personajele posibile. Iar o zi de Halloween intrece imaginatia unui om "normal".Partea buna, poti fi "anormal" fara sa fii judecat. deci daca iti vine sa porti o punga pe fata cu 2 gauri pentru ochi, nu vei atrage prea mult atentia. te poti aseza in mijlocul trotuarului turceste cu o carte in mana si nu cred ca te va deranja cineva. (inca nu am incercat asta cu cartea, dar m-am asezat in mijlocului unui shopping centre sa imi schimb o pereche de papuci si nu a fost nimeni uimit). in caz ca ai uitat sa iti faci manechiura acasa, sa te machezi sau, mai rau, sa spargi cosurile prietenului tau de pe fata,poti sa o faci foarte calm in metrou. nu esti "unicat". te poti imbraca si in pijamale chiar, va crede lumea ca e costumul tau national, chiar daca nu stie nimeni de unde vii. Mda, toate ca toate, dar nu uita te rog sa fii amabil si sa zambesti frumos. Altfel ai sa strici tot farmecul.

Aici toata lumea e gata sa iti dea o mana de ajutor, chiar daca nici ei nu stiu cum sa ajunga unde ai tu treaba sa ajungi. Toti zambesc si cuvintele de baza sunt "multumesc" si "te rog". Treb

uie sa recunosc ca inca mai am probleme la acest capitol. Si nu pot sa zic ca nu am cei 7 ani de acasa. 70% din pasagerii metrourilor, autobuzelor au o carte in mana. Felicitari lor! As vrea sa apuc ziua cand am sa vad acest fenomen si in Romania. Acasa ma simteam uneori jenata cand citeam in autobuz si parca toata lu

mea ma considera ciudata. Aici ma simt jenata cand merg singura pe metrou si nu am nici un material cultivator.

Ce altceva sa mai zic? Respir cultura. Atat. Sa nu discutam despre toate abjectiile prezente aici.

Anyway, I simply love London!

satula.

da, sunt satula. m-am saturat sa vad ipocrizie, minciuna, barfa, rautate si , mama tuturor, INCULTURA.

• de ce unii trec prin scoala ca rata prin apa si cu o diploma de BAC in mana plus una de facultate inca mai scriu "abea" in loc de "abia"?
• de ce unii nu vad niciodata partea plina a paharului , ci doar pe cea goala? ba inca imi mai golesc si mie paharul.
• altii aleg sa sufle vorbe in vant, pornite dintr-o imaginatie prea bogata si neconsumata practic in favoare societatii? iar acolo unde cade samanta barfei rasar rautate si sentimente potrivnice, fara ca pamantul-gazda sa aiba dorinta de a se aventura in a afla adevarul.
• ma doare cand vad ca asa zisii prieteni joaca un doar un rol absurd. inteleg ca viata e un "teatrum mundi" si ca fiecare om are masca lui, dar macar pastreaz-o fata de toti, nu ti-o da jos cand pleci de langa mine.

N-am sa inteleg niciodata de ce unora le este asa greu sa se "cultive".