Pentru ca ai ingaduinta

"Cea mai teribila groaza pe care o poate simti un copil este sa nu fie iubit, si se teme ca de moarte sa nu fie izgonit. Cred ca fiecare om din lume a simtit mai mult sau mai putin ce inseamna sa fii izgonit. Iasr o data cu izgonirea vine si furia, iar furia atrage dupa sine o fapta rea, razbunarea pentru izgonire, iar fapta rea aduce pacatul- acesta este istoria omenirii."

"Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti." (Geneza 4:7)

"Traducerea populara americana le ordona oamenilor sa invinga pacatul, si pacatul poate fi numit ignoranta. Traducerea din Biblia regelui Iabob face o promisiune in "tu il vei stapani", lasand sa se inteleaga ca omul va invinge cu siguranta pacatul. Dar cuvantul ebraic, cuvantul timsbel - "ai ingaduinta" - iti da o posibilitate de alegere Acesta e cel mai important cuvant din lume. Asta inseamna ca drumul e deschis. Dreptul de a alege revine omului. Penru ca daca e adevarat ca "ai ingaduinta", este tot atat de adevarat si ca "nu ai ingaduinta"."

"...sufletul omenesc (...) e mereu atacat, dar niciodata distrus... pentru ca "ai ingaduinta"..."

La rasarit de Eden, John Steinbeck

Raspunsul Domnului ...

Iov 38
1. Domnul a raspuns lui Iov din mijlocul furtunii si a zis:

(...)

4. Unde erai tu cand am intemeiat pamantul? Spune, daca ai pricepere.

5. Cine i-a hotarat masurile, stii? Sau cine a intins franghia de masurat peste el?
6. Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7. atunci cand stelele diminetii izbucneau in cantari de bucurie si cand toti fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie?
8. Cine a inchis marea cu porti, cand s-a aruncat din pantecele mamei ei?
9. Cand i-am facut haina din nori si scutece din intuneric;
10. cand i-am pus hotar si cand i-am pus zavoare si porti;
11. cand am zis: "Pana aici sa vii, sa nu treci mai departe; aici sa ti se opreasca mandria valurilor tale"?
12. De cand esti, ai poruncit tu diminetii? Ai aratat zorilor locul lor,
13. ca sa apuce capetele pamantului si sa scuture pe cei rai de pe el?
14. Ca pamantul sa se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, si toate lucrurile sa se arate imbracate ca in haina lor adevarata?
15. Pentru ca cei rai sa fie lipsiti de lumina lor, si bratul care se ridica sa fie zdrobit?
16. Ai patruns tu pana la izvoarele marii? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adancului?
17. Ti s-au deschis portile mortii? Sau ai vazut tu portile umbrei mortii?
18. Ai cuprins tu cu privirea intinderea pamantului? Vorbeste, daca stii toate aceste lucruri.
19. Unde este drumul care duce la locasul luminii? Si intunericul unde isi are locuinta?
20. Poti sa le urmaresti pana la hotarul lor si sa cunosti cararile locuintei lor?
(...)
22. Ai ajuns tu pana la camarile zapezii? Ai vazut tu camarile grindinei,
23. pe care le pastrez pentru vremurile de stramtorare, pentru zilele de razboi si de batalie?
24. Pe ce cale se imparte lumina? Si pe ce cale se imprastie vantul de rasarit pe pamant?
25. Cine a deschis un loc de scurgere ploii si a insemnat drumul fulgerului si al tunetului,
26. pentru ca sa cada ploaia pe un pamant fara locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;
27. pentru ca sa adape locurile pustii si uscate, si ca sa faca sa incolteasca si sa rasara iarba?
28. Are ploaia tata? Cine da nastere picaturilor de roua?
29. Din al cui san iese gheata si cine naste promoroaca cerului,
30. ca apele sa se ingroase ca o piatra, si fata adancului sa se intareasca?
31. Poti sa innozi tu legaturile Gainusei sau sa dezlegi franghiile Orionului?
32. Tu faci sa iasa la vremea lor semnele zodiacului si tu carmuiesti Ursul mare cu puii lui?
33. Cunosti tu legile cerului? Sau tu ii oranduiesti stapanirea pe pamant?
34. Iti inalti tu glasul pana la nori, ca sa chemi sa te acopere rauri de ape?
35. Poti tu sa arunci fulgerele ca sa plece? Iti zic ele: "Iata-ne"?
36. Cine a pus intelepciunea in negura norilor sau cine a dat pricepere intocmirii vazduhului?
37. Cine poate sa numere norii cu intelepciune si sa verse burdufurile cerurilor,
38. pentru ca sa inceapa pulberea sa faca noroi, si bulgarii de pamant sa se lipeasca impreuna?

doar litere pe o hartie...

S-a trezit in dimineata aceasta, ca de obicei, insa nu era pregatita sa daca fata unei noi zile. Ela s-a hotarat sa ramana in pat, sa urmareasca zborul unei muste patrunse in camera ei spontan. Prima forma a fost un cerc cu anticele sale semnificatii: perfectiunea, eternitatea.

"Ce musca! Ea chiar nu stie ca nmic nu e perfect? De ce incearca sa-si depaseasca limitele? Nimic din ce facem nu dureaza."

Musca s-a asezat pe coltul dulapului. Parea ca se odihneste. Ela astepta urmatorul desen creat de zborul mustei care intarzia sa apara. Intr-un final bazaitul s-a auzit din nou; mica insecta s-a gandit sa isi paraseasca locul de popas si a pornit intr-un adevarat periplu: s-a gandit ca suprafata apei din acvariu e vreun loc solid. Pestii insa nu au tinut cont de "credinta" mustei: Ela nu ii mai hranise de mult.

Si cercurile au impaienjenit ochii Elei incet, tot mai incet.

Si asa a inceput caderea fetei in abis. Strigate deznadajduite, scari ce coborau fara a mai putea fi urcate, drumuri ce duceau in negura timpului. Doar undeva, departe stralucea o lalea galbena. Acolo trebuia sa ajunga Ela. Si a pornit ea, asemenea mustei intr-o noua calatorie. Spera numai sa nu fie ultima. Dar dupa primul pas facut inspre Tel, sobolanii rautatii au inconjurat-o blocandu-i orice miscare.

"Din nou cercuri? Sa fie oare rautatea calea spre laleaua mea?"

Si atunci au disparut sobolanii si o data cu ei si curajul Elei. Dar o explozie de culoare galbena i-a atras atentia fetei si a intrezarit pentru o secunda calea spre floare.

N-a fost unsor. Viperele fatarniciei, paianjenii urii, scorpionii deznadejdii, maracinii durerii si ai deziluziei si-au lasat adanc urmele in pielea ei alba si catifelata, dar a ajuns la destinatie.

Laleaua era a ei pentru totdeauna. Iar musca zbura in cercuri deasupra frumoasei flori.