Niciodata nu e tarziu pana nu e prea tarziu ... M-am trezit intr-o dimineata si mi-am dat seaama ca in noaptea ce a trecut am pierdut ceva.Dar ce? Si unde? Cum poti sa pierzi ceva in timp ce dormi sau in vis? Am crezut ca e o iluzie si am inceput o noua zi, adaptandu-ma la cerintele zilei cautand mereu sa ma regasesc. Ma afla la o rascruce de intunecate prapastii si a trebuit sa aleg: cea din stanga. Dar o ceata grea m-a invaluit in acel moment si vulturii au inceput sa atace.Luna a rasarit, lupii si bufnitele canta in duet uvertura unei simfonii. Si din nou trebuie sa aleg dintre 2 carari: cea din dreapta ... partea stanga a creat deja o prapastie in mine. De ce e asa pustiu? Alegerea a fost facuta, nu mai stiu drumul de intoarcere, nu mai stiu ce am pierdut, nu mai stiu unde sunt ... ma opresc si astept.
Vreau sa ies in ploaia de primavara si sa ma infasor intr-un curcubeu. Vreau pacea.Sper doar ca nu e tarziu.
Cat e ceasul? Mai este timp?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu